Cataclismului revoluționar îi putem opune, mereu, drumul delicat și modest al edificării în libertate, departe de vuietul fanatismului și de seducția demagogică, scrie politologul Ioan Stanomir, într-o recenzie a volumului „Pe urmele lui Tocqueville” semnat de Aurelian Crăiuțu.
Pentru moderni, egalitatea pare cu mult mai seducătoare decât libertatea, iar tentația ei este, invariabil, primul pas în direcția rătăcirii utopice și a elanului totalitar. Drumul de la proclamarea egalității la nivelarea brutală este parcurs fără ezitare, în numele promisiunii fericirii.
Împotriva acestei porniri liberticide se ridică reflecția lui Tocqueville, iar dimensiunea ei profetică ține de capacitatea unică a autorului ei de a privi în viitorul inaccesibil contemporanilor săi. Acolo unde Marx a ales profeția întemeiată pseudoștiințific, Tocqueville a preferat subtilitatea sceptică și curajul moderației. Seducția planificării politice…
