Diseară, pe Arena Națională vom vedea cele mai neașteptate „portrete de familie” ale generației noastre. Vom vedea părinți care au ascultat Metallica pe casete și CD-uri lângă adolescenți care le știu piesele de pe TikTok și Spotify. Adulți care recunosc One sau Nothing Else Matters de la primul acord, lângă copii de-o șchioapă purtând primul lor tricou cu logo-ul trupei.
Familii întregi vor cânta aceleași versuri, vor vibra în același ritm. Nu mai contează câte decenii s-au adunat din ‘99, de când părinții tânjeau după bilete la primul concert Metallica în România. Nu și-ar fi imaginat nimeni la vremea aceea că tinerii și-ar putea dori vreodată să meargă la un concert rock cu părinții lor.
Și poate că asta e partea cea mai frumoasă din povestea Metallica: faptul că a reușit să treacă dintr-o generație în alta fără să devină „muzica părinților”, „muzică de rockeri bătrâni”. A rămas vie….